miercuri, 14 decembrie 2011

Ultimul om de pe planeta.

Mergeam pe singura strada ramasa oarecum buna, in jur inca ardeau masini, se vedea fum iesind din toate partile iar cerul era imposibil de vazut din cauza intunericului, cel putin eu credeam ca nu mai exista. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc inainte de a ajunge aici a fost o explozie puternica ce nu parea sa se mai termine, cred ca s-a terminat intr-un calvar, caci m-a trimis intr-un abis mental. Ma bucur insa ca mi-am revenit, desi am reusit sa ies la suprafata printre ruine si cadavre, am luat acest drum spre nord in speranta ca voi mai gasi si alti supravietuitori.
Zilele trec foarte greu, timpul pare a fi mort, ceva este cert, nu se mai face noaptea. Mi-am dat seama ca sunt pe drum de 3 zile deja uitandu-ma la jumatatea de ceas de la mana, nu stiu cat o sa mai tina, cu siguranta va fi si mai greu.
Nu am gasit apa deloc si sunt in dezhidratare, cu mancarea am avut un mic noroc, nu am gasit decat ceva paine veche insa nu e un moment de cerut conditii, trebuie sa ma bucur de orice fir de supravietuire.
Civilizatia a disparut in totalitate si sincer nici nu stiu unde vreau sa ajung, vreau doar un semn. Ma simt atat de singur dar pe de alta parte bine, asta pentru ca pare sa fi disparut toata ura, toate razboaiele, il consider sfarsitul. Acum vad cu ochii mei de ce pot fi capabili oamenii, vad cum s-a ajuns la auto-distrugere.
Vad sfarsitul la pasi departare de mine, e o planeta crapata, sparta in mai multe bucati.De aici se vede totul destul de bine, destul de clar.
Cel putin, pe planeta mea, cea pe care am ramas, jumatate din Terra, mai supravietuiesc doar eu. Nu exista conditii de tranversare intre ramasitele ramase, insa nici motive sa vreau sa o fac.
Nu are rost sa ma mai chinui, sunt doar eu, eu si tot praful din jur ce se asterne pe ruine inca cazand de undeva de sus.
Mai bine as scrie un jurnal, nu ca si-ar avea rostul, dar,asa, sa fie, macar voi muri fiind ulimul om insa cu inima impacata.
Incep cu ''Salut, sunt ULTIMUL OM DE PE PAMANT....''.Jurnalul se va sfarsi cand voi sfarsi si eu din viata.

Un comentariu:

  1. nu mai e nimic..
    asta imi tot zic in gand..
    merg incet,sint calm dar cu toate astea plang..
    plang pentru tot c vad in jurul meu..
    masini case arse,fum.mie greu..
    sa zic,sa tip,oriqm nu mai are rost..
    omule unde am ajuns.omule ejti un prost..
    din cauza ta a pornit tot c aqm sa terminat..
    da nu cum ai vrut u nici nu tiai imaginat..
    nu teai gandit niciodata,asta e tot un razboi..
    au murit toti.aqm am ramas numai noi..
    aqm doar u si eu.timpul este lung..
    visam la libertate..e intuneric e amurg..
    e final de zii,e final de lumina..
    ne acceptam soarta,murim in surdina..
    a mai trecut o noapte,a mai trecut un vis..
    simt cu fiecare clipa k ma indrept in abis..
    mai fac 2 pasi si gasesc o tigara..
    o aprind o fumez si simt k traiesc iara..
    asai jurnalul meu,doar noi am ramas..
    un pix o tigara,sint ultimul urmas..
    ultimul dintr-o generatie uitata pe pamant..
    ultimul om care ma ridic din mormant....inspirat din c ai scris u:*..mersi;;)

    RăspundețiȘtergere