Fara titlu.

      Ma consoleaza adesea in nopti gri si fara sfarsit gandul ca lumea asta e atat de imputita, diforma si imbcila incat, oricat de adanc m-as afunda in mizerie, oricat as slabi stransoarea si as ceda iubitului meu, vrajitorului negru care imi smulge carnea, imi sangereaza organele si imi ucide incet, prefid si cu precizie neuronii, vor fi oricum, intotdeauna cand imi voi privi reflexia in apa sau in oglinda cea mai minunata fiinta care a existat vreodata pe Pamant.