Desi poti spune cu acuratete ca am o minte bolnava, mereu este loc si pentru o idee perversa, nonconformista sau pur si simplu iesita din comun. Cum ar fi ca, fata fiind, sa te gandesti la mama unui prieten ori something ca la o milf? Pare ceva psycho, dar, luat incetisor, realizezi ca milf ar putea exista doar in mintea ta si a altor cativa pentru ca intr-o astfel de societate cu o asa mentalitate obosita si chinuita nu te poti astepta ca un om sa viseze la o femeie ca si cum ar fi o milf. Mintea papagalului cretin poate percepe doar banalul, ceea ce toti o gandesc, ceea ce trebuie facut, nimic diferit, nimic original, totul copiat. Aberez... Revenind la milf, de obicei poti intalni tipi care au o milf. Si cum de altfel sunt considerati de vaga societate, niciodata nu vei putea auzi pe cineva laudandu-se cu faptul ca are o relatie cu o milf...poate e de vina doar prostia omeneasca. Cum de altfel gura lumii nu o poti inchide pentru majoritatea persoanelor in cauza e bine sa fie un secret si intamplari vagi petrecute la vreo betie crunta. Am tinut sa scriu aceste randuri si sa le postez pe blog deoarece am intalnit asemenea cazuri si nu este un sentiment prea placut pentru persoanele in cauza. So...If you have a milf, don't hide.
Ma consoleaza adesea in nopti gri si fara sfarsit gandul ca lumea asta e atat de imputita, diforma si imbcila incat, oricat de adanc m-as afunda in mizerie, oricat as slabi stransoarea si as ceda iubitului meu, vrajitorului negru care imi smulge carnea, imi sangereaza organele si imi ucide incet, prefid si cu precizie neuronii, vor fi oricum, intotdeauna cand imi voi privi reflexia in apa sau in oglinda cea mai minunata fiinta care a existat vreodata pe Pamant.
Unele spirite par nemiloase, crude pentru ca sunt capabile de sentimente puternice, si adesea merg dincolo se barierele absolutui, aparenta lor cruzime si nepasare nu sunt decat consecinte, stiute numai de ele, datorita faptului ca sunt mult mai intense decat altele.
duminică, 25 decembrie 2011
Si cate persoane te fac sa te simti special, asa cum te faceam eu ? Cate persoane te fac sa te simti extraordinar ca atunci cand eram impreuna?
Mergeam pe singura strada ramasa oarecum buna, in jur inca ardeau masini, se vedea fum iesind din toate partile iar cerul era imposibil de vazut din cauza intunericului, cel putin eu credeam ca nu mai exista. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc inainte de a ajunge aici a fost o explozie puternica ce nu parea sa se mai termine, cred ca s-a terminat intr-un calvar, caci m-a trimis intr-un abis mental. Ma bucur insa ca mi-am revenit, desi am reusit sa ies la suprafata printre ruine si cadavre, am luat acest drum spre nord in speranta ca voi mai gasi si alti supravietuitori. Zilele trec foarte greu, timpul pare a fi mort, ceva este cert, nu se mai face noaptea. Mi-am dat seama ca sunt pe drum de 3 zile deja uitandu-ma la jumatatea de ceas de la mana, nu stiu cat o sa mai tina, cu siguranta va fi si mai greu. Nu am gasit apa deloc si sunt in dezhidratare, cu mancarea am avut un mic noroc, nu am gasit decat ceva paine veche insa nu e un moment de cerut conditii, trebuie sa ma bucur de orice fir de supravietuire. Civilizatia a disparut in totalitate si sincer nici nu stiu unde vreau sa ajung, vreau doar un semn. Ma simt atat de singur dar pe de alta parte bine, asta pentru ca pare sa fi disparut toata ura, toate razboaiele, il consider sfarsitul. Acum vad cu ochii mei de ce pot fi capabili oamenii, vad cum s-a ajuns la auto-distrugere. Vad sfarsitul la pasi departare de mine, e o planeta crapata, sparta in mai multe bucati.De aici se vede totul destul de bine, destul de clar. Cel putin, pe planeta mea, cea pe care am ramas, jumatate din Terra, mai supravietuiesc doar eu. Nu exista conditii de tranversare intre ramasitele ramase, insa nici motive sa vreau sa o fac. Nu are rost sa ma mai chinui, sunt doar eu, eu si tot praful din jur ce se asterne pe ruine inca cazand de undeva de sus. Mai bine as scrie un jurnal, nu ca si-ar avea rostul, dar,asa, sa fie, macar voi muri fiind ulimul om insa cu inima impacata. Incep cu ''Salut, sunt ULTIMUL OM DE PE PAMANT....''.Jurnalul se va sfarsi cand voi sfarsi si eu din viata.
Fericirea este o calatorie nu o destinatie. Sa incercam sa ne bucuram de fiecare moment din viata noastra, de fiecare ciocolata pe care o mancam, de orice lucru marunt, sa le dam valoare si sa le pretuim. Sunt oameni pe lumea asta care mor de foame… si pentru care, a avea ce manca, este cel mai important lucru pentru ei, cea mai mare fericire. Fericirea este lumea intreaga si toate lucrurile frumoase din jurul nostru. Trebuie sa invatam sa ne bucuram de persoanele din viata noastra, de parinti pentru ca inca-i mai avem langa noi, sa petrecem timp cu ei, sa le aratam iubirea, respectul si recunostinta noastra. Fericirea inseamna sa daruiesti, sa impartasesti cu ceilalti. Viata este scurta, niciodata nu poti sti cand se termina. Nu mai amana lucrurile pe care ti le doresti, nu mai lasa totul pe maine. Fa tot ce poti acum, spune-le celor pe care-i iubesti cat de mult inseamna pentru tine si bucura-te de ei...