Pictez … te pictez uşor cu privirea, în culori meditative îţi conturez trăsăturile cioplite răzleţ. Te pictez aşa cum nu am făcut-o , un pigment sălbatic reliefează un caracter puternic, fără să vreau reuşesc să-ţi schiţez sufletul, ce frumos e ! Te descoper din nou, te pictez în cuvinte, mi-era dor să o fac, te-ai schimbat atat de mult, imaginea ta a aterizat acum cu atata perfecţiune în suflet, o explozie de emoţii mi-a trezit cateva ganduri adormite. Mi-era aşa de dor, de ochii tăi ce nu erau cuminţi niciodata, de melodia gandurilor tale, mi-era dor de sunetul surd al tăcerii tale… Acum te pictez cum nu am mai făcut-o vreodată, arunc uşor paleta de culori şi doar te privesc … eşti acea imagine ce a supravieţuit în labirintul amintirilor mele, şi acum nu-mi pare rău, sincer! Recunosc mi-era dor… un dor nebun dar acum te las , te las în braţele serii, nu ştiu dacă te voi revedea… dar nu sunt tristă. Îţi mulţumesc pentru zambetul de astăzi, voi păstra chipul tău pictat cu atata suflet, zugrăvit într-o nuanţă atat de inocentă!
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere