Ce ridicol, am sintetizat atat de multă gramatică în dragoste. Am uniformizat un sentiment fară să-l explorăm pană la capăt . Trăim cu atata pasiune un enunţ emotiv, dar nu ne-am învăţat să-i marcăm sfarşitul cu un punct frumos . Ne-am învăţat să apelăm nepăsător la punctele de suspensie fiindcă nu avem timp să culegem cuvinte potrivite… Calculăm cu atata precauţie ecuaţiile sentimentale dar în final căutăm soluţiile într-un sistem emoţional străin. Înserăm în suflet cu atata minuţiozitate pronumele “noi” ca mai apoi să-l decupăm atat de repede....
place:x
RăspundețiȘtergere