Ce ridicol, am sintetizat atat de multă gramatică în dragoste. Am uniformizat un sentiment fară să-l explorăm pană la capăt . Trăim cu atata pasiune un enunţ emotiv, dar nu ne-am învăţat să-i marcăm sfarşitul cu un punct frumos . Ne-am învăţat să apelăm nepăsător la punctele de suspensie fiindcă nu avem timp să culegem cuvinte potrivite… Calculăm cu atata precauţie ecuaţiile sentimentale dar în final căutăm soluţiile într-un sistem emoţional străin. Înserăm în suflet cu atata minuţiozitate pronumele “noi” ca mai apoi să-l decupăm atat de repede....
Pictez … te pictez uşor cu privirea, în culori meditative îţi conturez trăsăturile cioplite răzleţ. Te pictez aşa cum nu am făcut-o , un pigment sălbatic reliefează un caracter puternic, fără să vreau reuşesc să-ţi schiţez sufletul, ce frumos e ! Te descoper din nou, te pictez în cuvinte, mi-era dor să o fac, te-ai schimbat atat de mult, imaginea ta a aterizat acum cu atata perfecţiune în suflet, o explozie de emoţii mi-a trezit cateva ganduri adormite. Mi-era aşa de dor, de ochii tăi ce nu erau cuminţi niciodata, de melodia gandurilor tale, mi-era dor de sunetul surd al tăcerii tale… Acum te pictez cum nu am mai făcut-o vreodată, arunc uşor paleta de culori şi doar te privesc … eşti acea imagine ce a supravieţuit în labirintul amintirilor mele, şi acum nu-mi pare rău, sincer! Recunosc mi-era dor… un dor nebun dar acum te las , te las în braţele serii, nu ştiu dacă te voi revedea… dar nu sunt tristă. Îţi mulţumesc pentru zambetul de astăzi, voi păstra chipul tău pictat cu atata suflet, zugrăvit într-o nuanţă atat de inocentă!
M-am trezit cu o amprentă veselă pe buze, cu un zambet…sincera să fiu încă nu am şters amprenta , e încă întipărită sigur. Fără să fac o plimbare lungă printre ganduri, am decis că astăzi voi bloca accesul privirilor neautentice şi vorbelor împiedicate, astăzi nu vreau să găzduiesc emoţii abstracte…astăzi nu!!! E încă dimineaţă ,urmăresc leneşa cum vantul educă cu grijă crengile pline cu muguri, soarele nu rămane în urmă şi mangaie iarba nou-născută , afară s-a instalat un echilibru ciudat de frumos…doar eu, din cameră, cu un zambet aşternut prudent sintetizez o dispoziţie lirică. Ai încercat să-mi zăpăceşti sufletul, din fotografia tăcută ţi-am desprins privirea şi… dar nu, astăzi nu, destul de politicos ţi-am părăsit amintirea…zambesc neobosită şi realizez că sunt fericită! Radiez, amplificand o atmosferă vitală din suflet, am început o filă nouă de azi, în care printre randuri sunt eu şi o lume întreagă…o lume întreagă fără tine !
Mmm…e prima zi ce e parfumată cu atata candoare, a mai decolat un an de scoala şi e vară! E vară, soarele îmi zambeşte cu atata fidelitate că mă topesc în razele sale, un vant uşor mă rasfaţă şi astăzi se marchează un nou început printre lista de începuturi de pană acum . Am senzaţia că zambetul mi s-a întipărit foarte puternic, de cateva zile nu fac altceva decat să zambesc În articolul ăsta aş vrea sa le spun prietenilor mei că îi iubesc mult de tot!!! Am caţiva îngeraşi în jurul meu la care ţin enorm, le mulţumesc pentru tot! E vară şi îmi proiectez din nou cateva ganduri însetate… sau nu pare-mi-se de data aceasta nu, văd ca îmi face ochişori o rază de soare, e irezistibilă sincer! Am plecat însoţită de un zambet....
